2020. E frig. Multe locuințe din Capitală, încă racordate de sistemul de încălzire centralizat, nu primesc căldură. Conform ultimelor știri, din cauza conductelor nereparate, se risipesc 2000 de tone de apă pe oră – echivalentul a 19 bazine olimpice pe zi.

Dacă ai ajuns să citești ce scriu aici pobabil că ai unul dintre următoarele trei scopuri:

• vrei să înțelegi ce se întâmplă
• vrei să știi cum să treci peste această situație dificilă
• vrei să râzi de Bucureșteni

Pentru primele două voi încerca să pun lucrurile cât de cât în perspectivă și să povestesc ce am aflat și ce am făcut eu ca să depășesc situația. Să râd de situație nu pot, că nu mai e amuzant pentru mine – trăiesc în condiții din ce în ce mai nasoale de doi ani de zile. Dar sunt sigur că dacă ai umorul bine dezvoltat, poti găsi resurse pentru a te amuza citind mai departe.

Opresc la semafor. Afară, murdară și tremurând de frig, văd o fată. Ține în brațe un bebeluș la fel de murdar și cerșește, dar nu mă mai cutremură. M-am desensibilizat. Mă gândesc însă cu tristețe că am eșuat ca societate.

Zilele astea, Camera Deputaților, după ce a rezolvat toate problemele țării a zis să mai rezolve ceva. Erau probleme grave cu cele două-trei ore de Educație Sexuală din anul școlar. Așa că a votat o lege care aduce două modificări mici: Schimbă numele în Educație Sanitară și condiționează participarea (elevii trebuie să aducă hârtie semnată de părinți pentru a putea participa).