Razvan Radulescu

sâmbătă

15

august 2020

0

COMENTARII

Trebuie să fii fericit ca să poți fi sănătos. Despre pandemie & izolare.

Scris de , Publicat în Locuri, Ganduri & Povesti

Au trecut deja luni de pandemie și distanțare. E greu. Pentru unii mai greu decât pentru alții, dar per total, greu pentru toata lumea. Ne-am distanțat ca să rămânem toți sănătoși, dar oare cât rău ne face distanțarea?

M-am trezit zilele trecute gandindu-mă la cum, aproximativ în aceeași perioadă în care am intrat la liceu, am început să pupăm fetele atunci când ne întâlneam – ca formă de salut. Mă refer la comportamentul social de grup. Știu că am trăit foarte prezent transformarea asta și ca nu înțelegeam exact toate forțele care o fac să se întâmple.

Cum necum, actul ăsta a devenit rapid un obicei de apropiere și un reflex. Similar gestului de a da mâna cu un prieten. Intri undeva și prima dată saluți, așa ne-au învățat acasă.

Acum încerc să îmi imaginez că fix în mijlocul acestei transformări, începe pandemia. Poate părea banal, dar oare cât de diferiți ne-ar fi făcut să fim acum ca adulți?

Lipsa unor gesturi (apropiere, afecțiune etc.), nu doar a acestuia, ne face mai nefericiți. Personal îmi iau multă energie de la oamenii de lângă mine. Iar acum, oricât de apropiați ne ține tehnologia… am mai puțină energie. Nu mor, dar parcă nici nu mai trăiesc cum știam că se face.

Lipsa mișcării ne face mai grași. Da, știu, nu e obligatoriu să renunți la mișcare, dar spune-i asta unui om care locuiește în garsonieră departe de orice parc, are un salariu mic (sper că îl mai are încă) care îl constrânge să mănânce prost și nu mai e nevoit să parcurgă drumul până la serviciu ori să se întâlnească cu prietenii.

Distanța și lipsa interacțiunii de grup anticipez că ne face răi și cu siguranță ne face depresivi. Vrem nu vrem, jocul de-a viața devine mai mult “fiecare pentru el”. Nu îmi place să mă gțndesc la cum arată o societate mai individualistă și egoistă chiar decât cea de astăzi. Oare mai donează oamenii bani pentru cazuri sociale? Asta ar fi o statistica la fel de interesantă ca lista cazurilor noi de CoVid la care ne tot holbăm așteptând minuni.

Obișnuiesc să spun despre mine că mai bine mănânc slănină cu toată lumea decât să mănânc friptură singur într-un colț. Acum, orice faci, e recomandat să fie cât mai retras…

Să nu cumva să te îmbolnăvești, sau mai rău, din inconștiență, să îmbolnăvești pe alții! Dacă cineva moare din cauza ta?

Pandemia 2020 într-o singură frază

Ne-am transformat toți în posibili criminali și trebuie să trăim cu vină fiecare bucurie de a ne revedea. De aici panică, tristețe și, la final, nefericire.

Dacă jocul ăsta ar fi fost un sprint: “hai să rămânem toți în casă o lună de zile și se rezolvă”, atunci soluția asta ar fi fost rezonabilă. Având însă în vedere că este un maraton, că ne așteaptă totuși ani în care trebuie să trăim altfel, simt că distanțarea trebuie totuși luată cu moderație.

Cum șimți perioada asta? Cum treci prin ea?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *