Razvan Radulescu

marți

28

noiembrie 2017

0

COMENTARII

De ce răspundem cuiva care are nevoie de ajutor, dar nu tuturor?

Scris de , Publicat în Locuri, Ganduri & Povesti

Întâmplarea nefericită a unei fetițe pe nume Jessica McClure (USA), care a picat într-un puț și a fost salvată în 58 de ore în anul 1987, a demonstrat că acoperirea intensă a subiectului de către presă a adus mai multă atenție acestui caz decât a avut parte Genocidul din Rwanda din 1994, în care au fost uciși peste 800.000 de adulți și copii timp de 100 de zile.

 

O cercetarea făcută de prof. Dan Ariely despre empatie și emoție atrage atenția asupra următorilor factori care ne influențează atunci când suntem într-o situație în care trebuie să decidem dacă acționăm sau ajutăm:

1. Efectul victimei identificabile

În urma unui experiment în care oamenii au primit bani gratis cu condiția să doneze o parte din ei unei cauze, prezentată întâi statistic și apoi din prisma unor victime descrise în detaliu, a reieșit că în situația prezentării datelor statistice media donației a fost de două ori mai mică.

”Moartea unui om este o tragedie, dar moartea unui milion de oameni este statistică” Iosif Stalin.

”Dacă mă uit la mase, n-o să acționez. Dacă mă uit la un singur om, o voi face” Maica Tereza.

 

2. Apropierea, intensitatea și efectul ”picăturii într-un ocean”

Un alt experiment a testat răspunsurile oamenilor la două situații teoretic similare din prisma valorii și a nivelului de implicare.

Dacă ai purta haine noi pentru cel mai important interviu din viața ta și ai vedea, în drum spre interviu, un om care se îneacă, (presupunând că știi să înoți) cel mai probabil ai sări să îl salvezi chiar dacă ți-ai distruge hainele și ai rata șansa de a ajunge la interviu.

Acest factor este numit de psihologi apropiere și nu se referă doar la apropierea fizică, ci și la un sentiment al relației: suntem, cel mai probabil, mai deschiși să ajutăm un vecin care rămâne fără slujbă decât să donăm pentru cineva care rămâne fără casă într-un oraș îndepărtat.

Al doilea factor se numește intensitate. Dacă vă spun că m-am tăiat, nu aveți o imagine completă și nu îmi împărtășiti durerea, dar dacă vă descriu în detaliu cum m-am tăiat, cu lacrimi în glas, vă spun cât de adâncă este rana și cum se simte carnea sfâșiată și cum pierd sânge, căpătați o imagine completă și intensă. Dar cel mai important, simțiți impulsul de a acționa imediat.

Ultimul factor se referă la importanța pe care simțim că o are gestul nostru. Dacă ne gândim la inundații mari, la nivelul de orașe întregi, ni se pare că nu vom putea schimba nimic cu o contribuție modestă. Dar dacă ne gândim la Ion, aflat pe aoperișul casei, care așteaptă o sticlă de apă potabilă, ni se pare că putem schimba o viață.

 

3.Cum putem rezolva problema victimelor statistice?

Toți suntem tentați să credem că mai multe informații despre un anumit subiect sau o anumită problema, vor face oamenii să coșntientizeze, să simtă și să acționeze.

Cu toate acestea, SINGURA metodă eficientă pentru a-i face pe oameni să acționeze, este apelul al EMOȚIE!

 

Deci cum strângem fonduri pentru o cauză în care credem?

  • Îi facem pe oameni să se simtă aproape de beneficiari, să creadă că ceva similar se poate întâmpla chiar în apartamenul vecinului sau pe strada lor
  • Sumarizăm problemele grupului la nivelul unui singur individ sau cel mult la nivelul unei familii
  • Explicăm donatorilor cât de mult poat schimba prin gestul lor
  • Oferim cât de multă expunere putem cazului

Deci? Parerea ta care este?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *